Hug goodbye

MEMORIES OVER TIME

 

Nu stiu daca am trecutul pe care il meritam,....
    Nu stiu daca voi avea viitorul pe care mi-l doresc.
    Soarele imi priveste peste umeri si umbra imi rataceste singura.
    Dincolo de ea incerc sa te zaresc.
    Chip neconturat in imagini difuze, alergi descompus in apusuri pustii....
    ...te astept sa rasari din iubiri tainuite,
    bland si retras intr-un suflet pustiu.
    Te zaresc, intind mana...te pierd.
    Esti naluca pustie, in visuri desarte
    Rascolind anotimpuri pierdute in timp
    Sting luminile!...e randul tau sa vii langa mine
    Cauta-ma in intunericul noptii,
    Repeta-mi minciunile primei iubiri
    Nu m-ai lasat sa te iubesc, ai fugit plictisit  si strain,
    Pentru ca nu vroiai sa fii iubit, vroiai doar sa iubesti.
    Inchid ochii si-mi imaginez, ca-mi dai din nou dragostea
    Pe care ai ingropat-o atat de adanc....
    Inchide ochii si imagineaza-ti,
    Ca-ti voi da din nou dragostea mea
    In intunericul ultimei nopti....

GOOD COMBINATION USEFUL

Muncim intens, finalul este aproape

Un bine meritat ospat

..yummi, yummi....

..bunatati, flori de camp, miros de fan cosit

  ....peisaje de poveste,                                  

                                                                                                                                                                                     

......din  nou acasa

si uuuuuuuf, maine....e luuuuni

PARAFA BUCLUCASA

As vrea sa pot numi ziua de azi, "zi memorabila" dar, "obisnuitul" ma obliga sa o numesc "o zi obsolut normala"
Timp de o ora am fost agresata sexualo-cerebral (f----a la cap) de o "tantita", fudula si mandra tare, de cei 16 ani de cariera in "statistica medicala"!!!???, pe care ii "poseda"...doar pentru ca timpul nu sta pe loc si despre care, a tinut sa-mi aminteasca, de cel putin zece ori
Pierduta in spatele unui birou pe care trona o "Craciunita" ale carei ramuri, ocupau nu numai biroul, ci si jumate din incapere, dovada ca nimic nu o deranjase de la sfanta sarbatoare si pana azi, mirabila faptura, incingand telefonul in convorbiri "informative", a facut eforturi vlaguitoare sa ma convinga, ca Directia de sanatate, fara prezenta si experienta ei, isi pierde existenta.
Transpirata de eforturile vocale, vointa de facere de bine si lipsa de antrenament, se frange brusc in scaun, in urma loviturii capitale.
Corespondenta domniei sale, de la Directia de sanatate Timisoara, a anuntat-o fara menajamente, straina de consecinte, ca problema ce capatase (in viziunea binefacatoarei mele), deja, dimensiuni de nedepasit, se rezolvase, fasaind ca o b----a, trasa discret si din care nu ramane de cat un miros puturos.
 Nu pot sa va parasesc, fara sa va povestesc in totalitate "nuvela".
In toata aceasta perioada de "zbucium carieristic", din cinci in cinci minute, "tantita" lua o pauza, pentru  a ma asigura, ca nu intra in atributiile domniei sale aceasta problema, dar o face numai pentru a " ma ajuta"= "iesi cu spaga"!, explicatie care inca nu a fost introdusa in Dictionarul Limbii Romane Moderne, dar bine cunoscuta de vorbitorii ei ...si nu numai.
Eu am plecat acasa, convinsa inca o data (a cata oara???), ca Romania nu poate fi salvata de cat daca Dumnezeu  il REINVENTEAZA pe inteleptul Moise si ni-l trimite ca dar ceresc.
 "Tantita" a ramas sa-si completeze anii de pensie sub ramurile de maslin...ma scuzati de craciunita, timp suficient sa inteleaga cum o banateanca,( ca si ardelenii inceti de felul lor) a putut sa-i sufle spaga de sub nas, ca un Speedy Gonzales.
Ce a ramas necunoscut pentru "pretioasa" salariata si sper sa nici nu aiba ocazia sa afle, este ca "spaga" respectiva nu ar fi primit-o oricum.
De la mine, ar fi primit , cel mult, un sfat prietenesc sa dea o sansa Directiei de Sanatate  si sa se duca acasa.
Craciunita ar fi crescut la fel de nestingherita, colegii de birou, pe care initial, i-am confundat cu niste cuiere, ar fi dormitat  la fel de linistiti, iar codurile de parafe ar fi fost distribuite cu aceleasi mici erori, ca si pana acum.

I SING IN THE SOUL....

      Imi ploua in strada, imi canta in suflet..respir in uleiuri si pensule unse.
      Zugravesc noi imagini...din "lacasuri" ascunse, sentimente confuze, retraite in fleshuri.
      Incropesc o poveste ce putea sa existe, un tablou ce abunda in culori violete, sentimente ascunse in unghere pustii.
      Sunt oameni ce mint, doar ca sa existe, sunt oameni ce fug de propriul suflet. Traiesc printre ei, ca intr-un pustiu. Alerg sa-i alint, iar ei ma ranesc, ma simt improscata de venin si noroi. Le plang neimplinirea, micimea si bluful. Ii las in trecut si le iert impostura.
      Privesc inainte, curcubeu inocent, ma imbie sa-i trec poarta deschisa. Trec dincolo, lasand totul in urma, vad noi orizonturi, scaldate-n lumini radiate de inimi deschise, senine, inundate de rasete si bucurie. Intind bratele reci, nesigure si tremurande ...spre brate puternice, ce ma vor cuprinde. Astept mangaierea, siguranta, iubirea...inlatura-mi frica, reda-mi siguranta. Am atata nevoie ca sa simt fericirea.
      Intoarce privirea, alege cararea, ce duce sprea mine, dreapta si neteda calea....Mergem mereu pe drumuri paralele, ce duc nicaieri, pierzandu-se-n intuneric...La tine-i busola, la mine lumina....

IN SLUJBA CREATORILOR DE ZAMBETE!

       

           Mai sunt cinci zile si voi intra pe cel mai important drum din viata mea. Daca va fi cel mai bun, sau cel mai rau, numai timpul ne va lamuri.
           Mai sunt cinci zile si voi incheia un proiect care mi-a adus multe satisfactii, dar si multa munca.
           Ma simt multumita ca am fost la inaltimea asteptarilor, ca nu am dezamagit oameni foarte dragi mie, ca am reusit sa aduc un pic de bucurie in sufletul unei echipe minunate, care face cinste stomatologiei din Romania. Unei echipe care face pentru Romania, ceea ce nu a reusit sa faca nici-o guvernare si nici-un presedinte.
         OAMENI tineri, instruiti, frumosi, responsabili, perfectionisti.
         OAMENI care au revolutionat stomatologia in Pitesti si nu numai.
         OAMENI care au reusit, pentru prima data, sa aduca numele Romaniei si performantele stomatologiei romanesti, in grila de programe a unuia dintre cele mai mari posturi de televiziune din Franta.
         OAMENI care isi uita interesele personale, familiile si prietenii si muncesc de dimineata pana in noapte tarziu, pentru a readuce zambetul pe chipurile oamenilor.
         Da, pentru ei "magicienii" creatori de chipuri cu zambete, am pus toata dragostea , priceperea si
indemanarea mea, sa le fac munca mai frumoasa.

Nu stiu daca am reusit in totalitate dar, stiu ca am facut-o cu multa daruire si fara rabat.
         Desi depuneam multa munca, uneori epuizanta, nu pot sa nu recunosc ca inchei cu oarecare regret, acest proiect.
         Am scris aceste randuri, pentru ca nu vreau sa ne despartim fara sa-mi cer iertare, ca nu am avut puterea sa le ascult rugamintea si sa continui proiectul. Sper sa nu-i fi dezamagit tocmai la final.
         Le doresc din inima sa ramana la fel de buni, de veseli si de daruiti muncii lor, ca si pana acum.
         Eu voi incepe un  nou proiect, un proiect care face parte din visele mele, de copil.
         Sper sa fiu sanatoasa si sa am  timp suficient.
         ARTA, ultimul vis,  caruia ii voi dedica tot tipul care mi-a mai ramas.
         Cred cu tarie ca prin munca si perseverenta, poti atinge performante...cu siguranta  nu ale unui profesionist, dar cu certitudine ale unui mare doritor.
         Ne vedem la "vernisaj"!
        

SUNT OM....

            Sunt om, pentru ca gresesc...
...sunt om, pentru ca am regrete...
    ...sunt om, pentru ca stiu sa iert...          

        ...sunt om, pentru ca stiu sa iubesc...
           ...sunt om, pentru ca stiu sa  sufar...
            ...sunt om, pentru ca de cate ori sunt speriata, imi ridic privirea catre cer si spun: Doamne!....
               ...sunt om, pentru ca ma simt mica si nepotincioasa, cand greutatile ma coplesesc...
                  ...sunt om, pentru ca stiu sa daruiesc din putinul meu...
                     ...sunt om, pentru ca stiu sa-mi plec urechea la suferinta semenilor mei...
                        ...sunt om, pentru ca nu am invatat sa traiesc singura...
...sunt om pentru ca imi place sa rad,...sunt om pentru ca imi place sa plang,...sunt om pentru ca imi place sa cant,...sunt om pentru ca imi place sa dansez...sunt om pentru ca imi place sa alerg in ploaie, ...sunt om pentru ca imi place sa ma scald in razele soarelui...sunt om pentru ca imi place sa ma imbat cu

mirosul florilor,...sunt om pentru ca imi place sa adulmec iubirea,..sunt om pentru ca imi place sa traiesc cu nesat...
...Sunt om,... sunt om pentru ca nu stiu sa fiu altceva.