miercuri, 25 decembrie 2013

O ZI DE CRACIUN APROAPE PERFECTA!

Bunicul s-a intalnit cu Mosul, care i-a dat daruri pentru nepotii cuminti, iar el(bunicul), a rugat-o pe bunica, sa le duca la nepotei.
Dupa o infruptare cu bucate delicioase, doua povesti citite de bunica si un masaj cu "cip -cip"(specialitatea bunitei) am tras un somnic, cuibariti in jurul bunitei, careeee...ne-a urmat exemplul.


Eeeeeeeeeeei, dar mosul stia bine ca si bunica a impodobit un brad maaaaaare si frumos, pentru nepoteii ei dragi, si  a trecut si pe la ea sa ne lase daruri.
Am mers, asadar, la bunica sa vedem ...ce se afla sub poooooooooom....





Am facut poze....






...am lipit abtibilduri...













...ne-am jucat...













...am pregatit un tort, cu doua lumanari, pentru bunica...












..inca o poza, sa ne amintim cum a fost la bunica......









.....si Craciunul ar fi fost PERFECT daca erau si unchiul Traian si matusa Mihaela...
....dar povestea nu s-a terminat aiiiici....pentru caaaa,.. matusa Mihaela si unchiul Traian, au stiut ce lipseste ca bunica sa aiba un Craciun aproape PERFECT, asa caaaa...au intrat pe messinger, au pornit camera web si au pregatit impreuna cu bunica, o masa cu tot felul de bunatati care mai de care mai frumos aranjate.
Au primit musafiri si au mancat, au baut si au povestit impreuna cu bunica pana la incheierea zilei de Craciun.
...si asa s-a incheiat povestea unui Craciun aproape PERFECT!

marți, 24 decembrie 2013

TO WAIT FOR SANTA...

                   



                             

    E sfanta noapte de Craciun!
 
Am decorat casuta.
Am  impodobit bradutul, am impachetat  darurile, am fiert sarmalele,  am facut carnatii, am primit colindatori cu fursecuri, placinte si vin fiert.
     Miros de cuisoare, scortisoara si mere verzi.
     Am cei mai grozavi copii, cei mai frumosi nepoti.
     Sunt sanatoasa si puternica.
     Iubesc si sunt iubita.
     Sunt inconjurata de oameni frumosi.
To wait for Santa!...Merry Cristmas!



joi, 12 decembrie 2013

BILANT DE SFARSIT DE AN...













   
Sunt racita!...tusesc, imi curge nasul, ma doare capul. Ce pot sa fac?..iau pastile, bolesc in pat, incing calculatorul...iar iau pastile, iar bolesc, iar incing calculatorul...
    12 decembrie...s-a mai dus un an...fara sa vreau incep sa fac bilantul...Un an bun: m-am regasit pe mine, mi-am selectat prietenii, mi-am stabilit prioritatile,...mi-am verificat potentialul...
    Am fost buna, generoasa, dreapta, iertatoare...ajutatoare. Mi-am purificat sufletul, nu urasc, nu dusmanesc, nu invidiez. Iubesc pe toata lumea, prieteni si dusmani la un loc. Am atins performante pe care nici eu nu credeam ca le voi atinge.
    2014, un nou an, o noua viata...acum ca am reusit sa golesc camara de tot ceea ce mi-a oferit trecutul, sunt gata sa o umplu din nou. De data aceasta numai cu lucruri frumoase...
    In viata mea nu mai pot intra de cat oameni FRUMOSI, oameni DREPTI, oameni INALTI...
    Stiu veti spune: e un paradox. Nu, nu este nici-un paradox...Este intelepciune.
    Nu mai vreau prieteni!...asa ceva nu exista. Cei mai mari dusmani ai mei s-au dovedit a fi cei pe care ii credeam prieteni. Mi-am deschis sufletul in fata lor, i-am ajutat la nevoie, le-am trait suferintele, le-am trait necazurile, i-am iubit, am crezut in ei...
   ....fara exceptie: m-au barfit, m-au invidiat, m-au tradat. Mi-au adus tristete si suferinta. Nu-i urasc, nu-i judec...nu am dreptul sa-i schimb...trebuie sa ma schimb pe mine....pe ei ? doar ii evit.
   Vrei suferinta si tradare, fa-ti prieteni, ajuta oameni. Eu nu mai vreau suferinta!
   Un nou an, o noua Silvia!...si mai tenace, si mai generoasa, si mai iubitoare, dar fara prieteni...
   In afara de caminele de copii si de azile, nicaieri sub soare nu exista oameni care merita atentie. Doar speculanti!
   Multumesc Divinitatii ca m-a tinut treaza...nu am invatat nimic de la "prieteni". Am ramas EU: buna, dreapta, iubitoare, iertatoare.
   Le sunt totusi recunoscatoare ("prietenilor") ca m-au ajutat sa devin inteleapta.
   Pentru noul an le doresc tot binele din lume si sa ma uite pentru totdeauna. Fara ei viata mea este mai frumoasa, mai curata. De buget, nu mai vorbesc!

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

ELUCUBRATIE...










 ....gasesti in tine energia sa pari prost, sa pari destept, sa aberezi, sa fii concret...sa pari fericit, sa pari disperat, sa pari confuz, sa pari coerent.
         Nimic nu e prea mult, nimic nu primeaza...decantezi...selectezi...concluzionezi: VIATA TA, E NUMAI A TA!
O viata dincolo de aparente.Fericita, linistita, implinita!
         Iubesc viata, iubesc oamenii dar, deja joc un rol ingrat...gata! m-am saturat de prostie,  m-am saturat de mediocritate.
         Pentru un timp, scurt ce-i drept, am trait intr-o lume care nu este a mea, o lume ce se vrea modesta, simpla, curata...ei as! Locul meu nu este acolo!
         Imi pierd identitatea...ma simt jignita, umilita, agasata, hartuita...abuzata.
         Mor! Mor incet, mor adanc, mor in mine, mor...in voi.
         Ma trezesc, imi scutur paltonul! ...imi pun mantaua! Imi potrivesc ceasul,...imi fixez traseul!
         Stiu!...imi recunosc parfumul, zaresc rasaritul...zambesc! Imbratisez viitorul, sarut asfintitul...o,da!...intind mana si-mi urmez zborul!


        


luni, 21 octombrie 2013

CULEGATOR DE STELE...FABRICANT DE ILUZII...

        






        Alerg pe aleile vietii culegand stele cazatoare.
    Imi " burdusesc" buzunarele cu vise.
    Fac piruete printre deziluzii.
    Valsez in pauza dintre dezamagiri.
    Arunc artificii cu iubire si iertare.
    Baletez printre munci extenuante.
    Patinez pe gheata inimilor inghetate.
    Incalzesc in pumni, fulgii nametilor de lacrimi.
    Suflu aburul unei inimi calde, topind ziduri de gheata, ridicate din esecurile celor ce ma inconjoara.
    Ma relaxez intr-un tangou pasional cu speranta...
    TRAIESC!
    VOI?...ati uitat sa traiti?
    Nu mai auziti muzica?
    Veniti alaturi de mine!...lasati ura si lacomia la o parte..hai sa incingem o PERINITA!
    Ne bate senectutea la usa, sa ne cinsteasca cu licoarea intelepciunii!

duminică, 6 octombrie 2013

DOR DE TINE,FIUL MEU...

     Si daca singura-ntr-o zi,
     Voi astepta in prag de casa,
     Vei sti ca trebuie sa vii,
     Ca dorul de "prezentul"tau, nu ma mai lasa.

  




     Imi bate ploaia in feresti
     Si vantu-mi canta-n asfintit,
     Imi lacrimeaza ochii tristi,
     Gandind acolo unde esti.






 Ma scol cu ochii plansi si goi,
 Cu sufletul pustiu de tine,
 Ma bate gandul s-o apuc,
 Pe cai straine....

sâmbătă, 14 septembrie 2013

CINE ESTE VINOVAT?...CE TREBUIE FACUT?

Devastata, ingrozita si oripilata, incercam sa stau cat mai departe de cele doua tabere formate in urma tragicului sfarsit al lui Ionut. Modul in care a sfarsit micutul este cutremurator! Nu poti auzi asa ceva, fara sa simti ca ti se sfarma inima in piept. Daca fiind atat de departe de tragedie, iti sangereaza inima, te intrebi fara sa vrei: ce simt parintii?...nu vrei sa stii!...nu vrei sa afli! dar,....cand auzi ca ceea ce a mai ramas din acest copil este expus ostentativ ( asa cum afirma "tatal"): ...pentru a se lua masuri impotriva cainilor, intr-o capela rece si sinistra, in timp ce "mama", isi deapana trairile pe facebook, cand afli ca a doua zi dupa inmormantare "parintii" si "bunica", colinda platourile televiziunilor sa-si arate "dorinta" de a fi primii si ultimii "sacrificati" pentru rezolvarea problemei maidanezilor, inima iti ingheata si devii "caine". Televiziunile fac emisiuni interminabile, oamenii fac bisericute pe strazi, site-urile sunt pline de opinii: -CINE ESTE VINOVAT ? -CE TREBUIE FACUT? Popor fara Dumnezeu, dornic de varsare de sange, salbatic si scelerat, lipsit de ratiune si discernamant, a hotarat: omoram toti cainii! Din nou in Romania, a invins raul. Parcuri, sosele, margini de drum, ne ofera imagini de cosmar. Caini arsi, caini cu creierii imprastiati pe asfalt, caini otraviti, caini impuscati, oameni iubitori de animale omorati in drumul mare de "fiarele" ce urasc animalele, copii ce scalda in lacrimi cadavre de caini. O lume dezlantuita! Pana cand?...Pana unde?... Raspunsul la cele doua intrebari este simplu desi, nimeni nu indrazneste sa-l dea. Mii de opinii dar, nimeni nu indrazneste sa spuna ADEVARUL. Voi indrazni sa-l spun eu, indiferent cum voi fi judecata. Este parerea fiecaruia ce crede despre mine. ADEVARUL este unul singur: vinovatul direct este "bunica". Este de neconceput ca o bunica sa-si lasa nepotii nesupravegheati ore in sir. A avut cineva curiozitatea sa contacteze, macar o persoana, care in acel interval de timp a fost in compania bunicii? NU! de ce?- pentru ca nimeni nu vrea ADEVARUL. Drama acestui copil este speculata de haita dornica de sange. O nenorocire pe care multi si-au dorit-o pentru a putea declansa macelul. Vinovatii morali? Oamenii de la sate care vin cu cainii in saci si-i "desarta" pe strazile oraselor, iar acum dorm linistiti pe pernele lor, fara sa se gandeasca ca oricare dintre ei poate fi fostul proprietar al unuia dintre cainii respectivi. Clasa politica din Romania? - sunt plina de scarba si dispret! dar,...nu pot sa nu-i respect pentru samburele de omenie, nu au fost in stare sa ucida cainii, cele mai devotate animale. Sunt singura care, (pentru prima data) n-o condam, o felicit. Loveste in voi care va puteti apara nealegandu-i, dar nu in animalele care nu au nici-un mijloc de aparare. Fiarele sunteti voi cei care omorati cu sange rece si i-ati impins pe politicieni sa renunte si la putina omenie pe care o mai aveau. Voi ii deformati pe politicieni. Aveti ceea ce meritati! Ce trebuie facut?- la fel de simplu: geaba sterilizam, geaba facem adaposturi...o actiune fara sfarsit. Cainii, nu in oras se inmultesc. Cainii se inmultesc la tara, acolo unde nu se face sterilizare, unde nu exista control si de unde , asa cum spuneam, taranii ii aduc si-i parasesc pe strazile oraselor. Solutia? - RECENSAMANT AL CAINILOR. Fiecare familie detinatoare de caine, inregistrata, obligata sa-l sterilizeze(cu ajutorul ONG-urilor) si sa raspunda prin lege, daca nu poate justifica disparitia cainelui. Pentru cei existenti pe strazile oraselor? - modificata legea ONG-urilor prin care sa le oblige sa dea cainii in plasament(gata sterilizati) la familii dornice sa-i ingrijeasca, familii pe care sa le motiveze, pentru ca slava Domnului, fonduri primesc. In caz contrar, legea sa prevada pedepse pana la privarea de libertate si anularea documentelor de functionare. Eu insa, imi pun si alte intrebari: trateaza familia Anghel, cu seriozitatea trauma copilului supravietuitor? Constientizeaza ei gravitatea si urmarile acestei traume? Stiu ei cata munca si responsabilitate au pentru a ajuta acest copil sa depaseasca socul? Eu personal nu cred. Faptul ca ei se plimba din televiziune in televiziune, in perioada in care copilul n-ar trebui sa fie desprins de la piptul lor, pentru ca acesta sa se simta in siguranta, ma face sa afirm fara pic de retinere: sunt niste iresponsabili, incapabili sa inteleaga trairile acelui copil. Intrebari sunt multe, raspunsuri..deasemenea. Eu?...voi mai pune una singura: se va face totul ca acest copil sa reuseasca sa ajunga sa traiasca normal?...sau vom auzi in curand de o noua drama in familia Anghel?...incerc sa nu fiu prooroc!

duminică, 18 august 2013

"FATA LU'DOM' DIRECTOR"

...eram un "naparstoc"cand strabateam ulitele satului agatata de mana bunicii, o grecoaica apriga si afurisita. Mergeam sa asistam la impartirea recoltelor adunate de pe pamanturile date in arenda.
   -"A venit coana notareasa, cu aia mica a lu' dom'director". Nu stiam ce inseamna dar, simteam ca sunt importanta si trebuie sa stau dreapta si incruntata ca bunica...plecam de acolo vesela si cu un sentiment de invingator.
   Am crescut si bateam drumul scolii, scoala pe care o uram in oarecare masura, ca imi furase taticul iubit, cel mai bun partener de joaca, si mi-l transformase in "domnul director".
  Nu aveam legatura cu restul satului, nu-mi cunosteam consatenii, imi cunosteam doar colegii.
  Cand am primit oferta unei catedre, la scoala unde tatal meu inca functiona ca "dom'director", am retrait acel sentiment de "importanta"-ideea ca voi fi colega cu "dom'director", imi dadea sentimentul ca-mi voi recapata in totalitate tatal, dar si ca voi deveni eu :Silvia C Popescu, nu voi mai fi "una din fetele lui dom'director".
  Nu se straduia nimeni sa stie care suntem una ,care cealalta. Eram apelate la intamplare, sora cu numele meu, eu cu numele sorei...Important pentru oamenii satului era sa se ridice sa-si plece fruntile carunte si sa salute cu umilinta "fetele lui dom'director".
   -"Cu cine faci ma geografia?"
   -"Cu aia mica a lu' dom'director".
   Am plecat trista, umilita si dezamagita.
   Dupa doi ani, ma convinsesem ca indiferent cat de tare ma straduiam sa fiu un bun profesor, nimeni nu stia ca sunt Silvia C. Popescu. Ramasesem "una din fetele lui dom'director".
   Mergeam destul de des la parinti, dar intalnirile se consumau discret in "salon"-ul casei, departe de ochii lumii, asa cum ne educase mama, o femeie introvertita, si cum ne impunea in continuare...
   Azi dupa o absenta de aproape cinsprezece ani, am simtit nevoia sa ma intorc acolo sa aprind o lumanare la capataiul lor si sa le "povestesc" ce am mai facut in ast timp.
  Vestea a circulat repede!
   -"A intrat Silvica lu'dom'director la biserica! Masina asta e a ei".
   -"Fugi fa, ca aia n-a mai trecut prin sat de cand a murit 'conita'
   -"Ma faci pe mine chioara? uit-o colo, se duce cu lumanare la mormant"...
   Ma indepartasem destul de tare incat sa nu mai aud continuarea conversatiei.
   Mi-a incoltit un zambet in coltul gurii. Imi nimerise, in sfarsit, numele.
   Patruzeci de ani pastorise tatal meu in acea scoala, din care ultimii treizeci si opt ca director. Treizeci si opt de promotii a educat si invatat...ca director...
   Am plecat ravasita de amintiri si absenta la ce se intampla in jur... In strada, m-am trezit brusc. Oameni ale caror fete imi erau complet straine, se napusteau, cu obrajii scaldati de lacrimi, sa ma imbratiseze si sa-mi spuna cat de bucuriosi sunt ca am mai venit "pe acasa".
   Nu stiu daca am mai primit vreodata imbratisari atat de ADEVARATE dar, stiu ca pentru prima data am fost fericita ca sunt "Silvica lu' dom'director"...am simtit clar ca imbratisarile erau pentru el...
...nu de mine le fusese dor...
...de tine "dom'director"!
  - Si mie imi este dor de tine, "tati"!

joi, 15 august 2013

....REMEMBER!!!

Miraj in mijloc de pustiu, Creat anume sa ne cheme, Cand intelegem prea tarziu, Ceea ce facem prea devreme.
M-am cufundat in anotimp, Cu ochii atintiti spre cer, Ma tin cu mainile de timp, Pana-nceta-voi sa mai sper.
Exist, chiar daca nu ma vezi, Am zi trecuta-n calendar, Sunt ultimul dintre aezi, Si-ntaia piatra de hotar....

duminică, 28 iulie 2013

FORGETTING???....NEVERMORE!!!

Sunt "construita"sa iert!-iert cand sunt mintita, iert cand sunt ranita, iert cand sunt sfidata, iert cand sunt barfita...iert tot. Iert pentru ca vreau sa-mi pastrez sufletul curat, dincolo de mizeria umana...iert pentru ca maretia spirituala este dincolo de iertare, iert pentru ca sufletul meu tinde spre mai mult,...pentru ca sufletul meu, este deschis pentru toleranta, iubire si iertare. Daaaaaaaaaaar, nu uit niciodata de unde am plecat, cine m-a alungat, cine m-a ajutat sau cine m-a tradat-FORGETTING???...NEVERMORE!!!

joi, 25 iulie 2013

O MUTARE DE SAH... CU AROMA DE LAMAIE

...cu scuze fata de personaje, ca mi-am permis publicarea!
Ghemuit in coltul unei mese ce si-a pierdut de mult destinatia, oripilat de mirosul ranced, intrerupe din cand in cand, flecareala femeii si zgomotul apei ce siroieste zgomotos: Minunat!...e minunat! Chinuit de trecutul ei…trecut pe care-l percepe mai prezent de cat prezentul, incearca stangaci, sa prefigureze un viitor, dincolo de verosimil. Timid, nehorat si lipsit de convingere, nu reuseste sa-si contureze propunerea dar, cu o singura miscare , gaseste armonia ce nu reusise sa inchege conceptul. Pe un drum fara o destinatie prestabilita, doua jumatati fracturate in forme identice, se sudeaza treptat, intr-un intreg perfect. Ca doua picaturi de mercur, se contopesc, stergand orice urma ce ar fi putut deconspira separarea. Firescul, dezinvoltura, normalitatea, sincronizau pasii spre tinte si dorinti ce pareau stabilite cu minutiozitate. Dorinte ezoterice ii conduc in lacasul populat de calugari in haine cernite,… lacas ce vibreaza sub vocile ce se tanguiesc sa le calauzeasca sufletele, intr-o lume promisa ca: mult mai buna! O fantana unde, pentru un tribut ieftin,… fiecare isi imbata mintea si isi minte sufletul schilodit de deznadejdi,- cu o speranta tainuita dincolo de realitatile devastatoare. Cu amabilitate, cuvinte ieftine si zambete insinuante, sunt primiti , cu o ospitalitate regizata, intr-o alta lume. O lume corupta si viciata dar,…reala Un prilej de cunoastere si comunicare,…relaxat si fara temeri. Timpul s-a scurs intrerupand brutal un inceput …un inceput de…NIMIC!...il simte agitat si déjà absent.
Nu a urmat-o,…nu a plecat! A ramas tintuit in noapte lasand-o sa creada orice…Destinul le-a mai dat o sansa…s-au pirdut din nou in noapte,… fara un cuvant…Ar fi vrut sa aiba puterea sa-i spuna :RAMAI!... Nu a facut-o!... Nu a facut-o pentru ca stia ca a doua zi, drumurile lor se vor separa DEFINITIV! Proiecte in care nu-si avea locul, au aruncat-o in tacere, resemnare si izolare. PIESA A LUAT SFARSIT!-……o fructiera cu lamai, ii fascineaza privirea ce se incapataneaza sa ramana tintuita ore in sir, dincolo de imaginatia ce contureaza obsesiv, o pereche de artisti ce, pentru o clipa, a avut naivitatea sa creada, ca impreuna, …vor putea infrunta prejudecatile, creind o lume numai a lor. Dincolo de o fructiera cu lamai, intr-un décor ce-ti atrage privirea ca un magnet,…etalandu-ti o armonie perfecta,…totul este… prefacatorie, minciuna si desertaciune!
Epilog: EA:-imbatata de barbatul boiem si talentat despre care visa sa o smulga din singuratate si incertitudine, sa o faca parte din el, sa o poarte cu el prin lumi necunoscute, sa se contopeasca cu ea intr-o traire pura si infinita, sa o hraneasca cu arta, daruire si frumos…..se lupta sa-si ascunda profunzimea sentimentelor, pierzandu-se in fraze sterile impopotonate cu” floricele “ce-l zapacesc,… facandu-l sa piarda esenta,… luptandu-se sa-l irite pentru a-l departa de realitate,… se retrage cu inima sfaramata in mii de cioburi reci si ochii scaldati in lacrimi amare… …….va trai vesnic indurerata ca nu a avut ocazia sa-i fie muza in creatii ce-i putea hrani sufletul infometat de arta…
EL:-suflet instabil, ingrozit de vulcanul de sentimente ce putea erupe oricand, inundandu-i sufletul migrator,… dornic de o libertate confortabila si …datatoare de iluzii desarte. Temator de sangele ei fierbinte ce-l putea inchega in sentimente fara sfarsit,…isi simte amenintata libertatea de-a trai pasager,…fuge in noapte departe de pericolul unei potentiale atractii ireversibile…confuz si ametit de jocul ei impus, se retrage usor, intr-o singuratate…intens populata… ……nu va sti niciodata cum arata ea…calda, tacuta, plina de pasiune, impletita ca o liana in sufletul lui ratacit si rebel… :"nondum amabam, et amare amabam"

luni, 22 iulie 2013

DALAI LAMA...

Pentru a fi fericit ai nevoie de 3 lucruri: -Cineva pe care sa-l iubesti: ...imi adooor copiii si nepotii; ceva sa-ti placa sa faci: ...si o fac cu toata daruirea; si... ceva la care sa speri: ...si o spun cu mana pe inima: SUNT FERICITA!!!

....AMINTIRILE RAMAN!!!

...drumul dintre Pitesti si R.Valcea...Dealul Negru...Popasul Dadulesti...terasa cu cei mai mari si mai buni mici ...
...seminte de dovleac curatate gata, la preturi motice... gratare incinse...
...drum cu peisaje ce te incarca energetic...
...prietene dragi, care iti sunt alaturi cand te simti singura...
..Cozia animata de sezon...
...inapoi acasa...nostalgie si o baie luuuuuuuuuuunga... imbatata de parfumul trandafirilor proaspeti...
...culesi din gradina proprie... ...asa se cladeste fericirea... ...un cocktail de arome:menta, pepene galben si sirop de artar.........incep saptamana vesela si motivata...

joi, 4 iulie 2013

POSTASUL SUNA INTOTDEAUNA DE DOUA ORI....

..........iar eu?...voi fi acolo sa-i raspund. Ii voi deschide usa laaaarg pentru caaaaaaaa...da! pentru ca eram acolo cand FERICIREA s-a expediat la adresa mea. Era ambalata in culori rafinate...misterioasa, joviala si galanta. Am rupt zavorul la poarta inimii mele, dornica sa o intampin cu toata caldura, sa o strang in bratele mele fragile si sa-i spun cat de mult mi-a lipsit. Sa-i urez bun venit, sa o sarut cu buze fierbinti si sa-i spun ca nu o voi mai lasa sa plece niciodata. Ii voi face palat de cristal si asternut din catifeaua petalelor de trandafir. O voi legana in liane de flori si ii voi canta din lire de matase. O voi hrani cu iubire si o voi adapa cu stropi de roua culese in dimineti senine. O voi plimba in trasuri diafane, modelate din nori pufosi si o voi imbata cu parfum de fanete proaspat cosite. O voi purta prin toata fiinta mea, ii voi deschide cai neumblate si voi face din ea amantul fidel. Ma voi darui ei toata, si-i voi pune la picioare eternitatea...

duminică, 23 iunie 2013

...DE VORBA CU MINE!

Mi-am pus inima in palma si am privit-o atent:era zbuciumata si insangerata Mi-am pus sufletul in palma si l-am privit indelung:era inlacrimat si absent Mi-am pus mintea in palma si am intrebat-o : - Ce se intampla? Mi-a raspuns ,trista si dezamagita: -Iti lipseste o aripa! -Cand am pierdut-o? -Inca nu ti-a crescut!... Ne nastem cu una singura!Pentru cea de a doua... putem astepta o viata! -Haide....fii tu aripa mea!

joi, 14 februarie 2013

INCHIDETI TELEVIZOARELE !!!

  ....tintuita la pat de o cumplita durere reumatica(sper), imi amintesc brusc la ce serveste un televizor.
    Al meu, de aproape un an, joaca rol de radio difuzand muzica cam 10 ore pe zi si rareori, cand nepoteii vin in vizita la buni, pentru cateva minute, trece pe desene animate. Totul cu masura, avem atatea activitati de facut...
    Asa cum spuneam, am o durere cumplita si cum muzica de obicei ma anima si-mi amplifica pofta de munca, caut ceva care sa ma "linisteasca", sa ma ancoreze bine de canapea. Nu as putea spune ca televiziunea romana, in urma cu un an, excela in programe dar, ceea ce mi-a fost dat sa vad in seara respectiva,... depaseste imaginatia celui mai fantezist pamantean: -Colcaie ecranele de divorturi scandaloase, amantlacuri scabroase si indecente, exhibitii, goliciune, imoralitate, pura pornografie.
    Televiziuni acaparate integral de bahmutence, biance, gabore, manelisti si alte pestritaturi.
    Scarbita si indurerata intru in zona programelor cu filme: "Castorul" cu Mel Gipson si Jodie Foster. Regia Jodie Foster.
    Indignata de scenele ce mi se derulasera in fata ochilor, ma opresc plina de speranta ca voi fi rasplatita cu un film psihologic.
    Speram sa-mi spal ochii, sufletul si creierul de mizeria ce mi-le pangarise. Reusesc sa-l urmaresc pana la final dezamagita ca filmul meu "psihologic" se dovedise a fi de fapt, un trailere ieftin.
    Ma apuca o nostalgie sfasietoare si-ncep sa ma intreb cu disperare:
   - Unde or fi filmele lui Clint Eastwood, lui Ford Cappola, lui Andrzey Wajda, lui Woody Allen??!! 
   - Unde or fi emisiunile de divertisment in care colosii teatrului si cinematografiei romanesti ironizau cu-n umor ireprosabil, sistemul dramatic si bolnav impus de conducatori paranoici??!!
   - Unde or fi emisiunile bogate in stiinta si cultura, ce-si faceau loc cu prisosinta, in unicul si scurtul program de televiziune??!!
     Ma doare sufletul si ma intreb disperata:
    -Cine se face vinovat de urmarile pe care le vor avea toate acestea, asupra tinerilor nostri??!!
    Ma doare sufletul ca patruzeci de ani din viata ne-au fost furati de "conducatori" analfabeti, oligofreni si paranoici.
    Ma doare sufletul ca generatie dupa generatie se degradeaza cu exemple de politicieni corupti, guvernanti cu titluri obtinute prin plagiat, oameni de afaceri hoti, analfabete facute vedete pentru ca si-au umflat sanii cu silicoane si buzele cu botox, dansand lasciv si etalandu-si goliciunea,....toate super mediatizate de televiziuni "voiculesciene", "vanturiene" sau "diaconesciene".
    Parinti, bunici puneti punc!
   Opriti dezastrul! Inchideti televizoarele!
   Voi sunteti cei care ati creat asta! Voi faceti rating-urile.
   Pentru voi se omoara televiziunile sa umple ecranele cu pleava.
   Ocupati-va de educatia copiilor si nepotilor vostri.
   Sunt urmasii vostri, nu-i abandonati in aceasta lume murdara si urata.
   Salvati-i cat mai aveti timp!
   Nu-i vindeti pentru placerile voastre ieftine!
   Abandonati barfa pe marginea santului acolo unde este originea ei. Eliberati micile ecrane, lasati-le libere pentru emisiuni educative.

vineri, 1 februarie 2013

UNDE ESTI TU TEPES- DOAMNE????............

Asa cum spuneam :daca e vineri,...e scrabble...
Ziua cu cea mai placuta companie: prietene tinere, frumoase, destepte, cu minti ascutite, ma ajuta sa-mi mentin spiritul tanar ,sa-mi depasesc bariele mentale si sa tin la distanta Alzheimer-ul care ma pandeste din ce in ce mai amenintator. In asteptarea momentului primesc cateva poze de la un prieten drag, alaturi de un comentariu plin de nostalgie, despre Bucuresti-ul copilariei lui...copilaria generatiei noastre.
..."la Biserica rusa ne ducea mamica la impartasanie... de Craciun si de Paste".O fraza atat de curata, iti rascoleste sufletul chiar daca gandurile iti sunt departe.. Simti copilul din el si fara sa vrei,... devii copil!
...ferestre incadrate de stuc cu modele ce... nu am cultura necesara sa le definesc, naucita de varietatea arhitectonica ce imbraca fiecare cartier al Bucuresti-ului: luxul oriental ce imita Bizantul otoman, balcanizarea cu case boieresti dotate cu bovindou-uri si sacnasiu-uri.Influente grecesti, asiatice, venetiene sau autohtone.
...pilastri, capete de heruvimi, denticuli...decoreaza case ce gazduiesc magazine cu ochelari in tendinte!!!???...sau cafenele cu nume stupide...case ce altadata gazduiau pantofii lui Mociornita ,dantelariile lui Lipot Incze ,blanurile lui Leichner, portelanurile Rosentahl sau cafenele ticsite de artisti consacrati...
..."cu durere in suflet...asta este strada unde am copilarit". Chiar daca o asemenea imagine nu-ti umbreste copilaria, iti rupe sufletul de durere.Durere ca asemenea valori se pierd sub ochii indiferenti ai primarilor analfabeti, ministrilor cu diplome controversate, chiriasilor ignoranti ce le-au exploatat cu nesimtire ,indolenta si nepasare fara sa le cunoasca valoarea,...durere ca esti neputincios si,.... cand te gandesti ca sunt pierderi irecuperabile, iti vine sa urli cat te tin puterile: ...Unde esti tu Tepes Doamneeeeeeeeeeeee?????

miercuri, 9 ianuarie 2013

DE LA OCNA SUGATAG.... LA ATENA

Visam la sarbatorile ce urmau sa vina si simteam ca pana si ele trebuie sa fie altfel. O discutie banala, o intrebare mai mult retorica....aceeasi idee, aceeasi dorinta...MARAMURES. Filmul s-a derulat repede: Oameni frumosi cu suflete ne patate de americanizarea urbana,traditii pastrate cu sfintenie, costume imaculate ca zapada ce se parea ca deja decorase zona, ingeri de zapada, miros de sorici si ritmuri de dobe si tingalau. Auzeam deja ceterasii colindand pe strazile ingustate si ma vedeam in sanii trase de cai puternici si naravasi. Visele frumoase sunt scurte!-dar,...uneori sunt inlocuite de o realitate generoasa si coplesitoare: Mos Craciun!-da el exista indiferent prin cine ajunge la tine. Am urcat grabita in autocarul ce torcea linistit la marginea peronului. Am coborat brusc si am mai citit o data: ATENA. Nu am avut timp sa dau frau liber imaginatiei. Era deja realitate:
Se schimba garda in fata Parlamentului.
Acropole scaldat in lumini orbitoare se lasa admirat din fiecare colt de strada.
Plaka!!- strazile inguste pe care orice grec te invita sa le parcurgi cu piciorul -din traditie.
Pireos pitit in intunericul colorat in mii de beculete. Un Revelion vesel si plin de traditii.
Vasilopita-prajitura traditionala ce este taiata in noaptea "Sfantului Vasile" si in care este ascuns de cofetari "simbolul bogatiei": un banut auriu ce are darul sa-ti aduca bunastare in anul ce incepe.
Taverne in care barbati animati de bauturi consumate in acorduri de buzuki si patrunsi de muzica rebetiko, isi danseaza povestea vietii.
Toate le-am trait cu intensitate si nesat inainte sa apuc sa visez.