vineri, 2 octombrie 2009

http://www.youtube.com/watch?v=QYCY4s9eXkE




……de dimineata-n zori deee ziiiiiiiiiiii,zorile au rasariiiiiiiiit…Phoenix si zorile unei dimineti vesele,zori ce lasa in urma o noapte prietena si confidenta .O noapte in care cantecul unui greiere spargea linistea ce ma afunda intr-o tacere ce imi taia rasuflarea:-eram atat de singura in propriul suflet.Prezenta lui imi inunda inima de caldura si speranta..singuratatea e atat de relativa.Nu ,niciodata nu suntem singuri . Cutreieram cerul de la un capat la altul..Dumnezeule cate stele ma priveau stralucind pure si prietenoase;vedeam siluietele copacilor si simteam mangaierea vantului.Racoarea noptii imi mangaia obrajii imbujorati de senzatia de vinovatie-cum am putut sa cred ca sunt singura?
Zorile diminetii si Phoenix imi trezesc inspiratia adormita de ceva vreme.In geamul dormitorului o bucata de pamant de nici treizeci de metri, napadita de ierburi si gunoaie ,aruncate de la etajele superioare, incearca sa-mi strice entuziasmul cu care imi incepusem ziua.Nu asta nu se va intampla.Si nu s-a intamplat.In acea dimineata a inceput povestea acestei minuni……..
http://www.youtube.com/watch?v=xz799wg4jOg
…..o viata zbuciumata, intensa, traita repede cu griji si probleme, scufundata in cotidian. Nu am avut timp sa ma descopar.Eram ocupata.Ocupata sa devin adolescent, adult si apoi……apoi am implinit 57 de ani singura, intr-un apartament pe care l-am amenajat cat mai asemanator cu interiorul meu, cu trairile mele. Il admira multi, dar il intelege cineva?...cateva zile din saptamana imi intersectez viata cu un strain. Am renuntat sa mai aflu cine este si ce cauta in drumul meu. Culege trandafirii mangaiati si hraniti de lacrimi care inca mai izvorasc dintr-un suflet pustiit de neimpliniri si necunoastere. Spinii ramasi in drumul eliberat, imi sangereaza fara mila talpile conduse de un suflet incapatanat, spre implinire.
Imi sprijin ochii in tavanul alb si ma intreb: daca este asa de putin pana ieri,cat de putin este pana maine?-isi va aminti cineva ca am trecut pe acolo? si daca da,cui ii pasa?
Astazi imi las in urma trairile si incerc sa-mi distrug singuratatea si anonimatul. Dau voie sa incolteasca de sub talpa indolentei, nepasarii, modestie si neputintei, lastarul unui talent inca neexploatat .

Incerc pe acest blog sa aduc povesti si imagini care sa lase pentru fiecare din cei ce-l vor citi o particica din mine. Daca fiecare va invata un lucru cat de mic din ceea ce pun eu aici, inseamna ca am existat si intr-o zi, adunat totul la un loc, indiferent de catre cine…ma va face NEMURITOARE. Voi trai in fiecare. Daca nu am stiut sa traiesc prin mine, voi fi fericita sa traiesc prin voi. .