Obisnuiesc sa citesc multe bloguri.Lucruri interesante, constructive, inspirate.Teme diverse.Ca o mana a destinului ,in urma unui schimb de link-uri ,blogul meu este asezat, datorita initialei de inceput a titlului, langa unul dintre cele mai dragi mie:’Si la vara cald’.Doamna doctor, posesoarea respectivului blog, are un umor caruia este greu sa-i rezisti. Eu, asa cum este usor de observat ,melodramatica, greu de citit .Nimeni nu doreste sa-si strice buna dispozitie citind despre regrete si neimpliniri ,cand poate sa-si faca ziua frumoasa cu o portie strasnica de ras .Satula de tristete si regrete, ma hotarasc sa trec la un ton mai vesel si sa incerc sa-mi amintesc ca si in viata mea au existat momente comice ce pot fi citite cu placere. Ma pregatesc de scris. Muzica in surdina pe calculator si televizorul la maxim, ca se voteaza bugetul si nu pot sa pierd. Conform algoritmului, fac cea mai proasta alegere in stabilirea postului tv pe care urma sa-l ascult :Antena3. Tonul afectat al moderatoarei tine in forma pofta de critica a clanului adunat ca de obicei in juru-i. Ma opresc pentru cateva momente ca sa pot intelege ce motiv de amaraciune mai au. Inteleg repede ca desi au trecut aproape 6 saptamani de la alegeri, le-a placut atat de mult mizeria din campania electorala incat au ramas conectati acolo. Ascult consternata critici, comentarii, pareri, nemultumiri, dar nu ma desprind din fata televizorului in speranta ca urmeaza propunerile care sa salveze tara de la iminentul dezastru spre care o indreapta ,actualul guvern. Eu am invatat de la tatal meu( un professor de exceptie) ca nu ai dreptul sa critici ceea ce face cineva de cat daca tu, DOVEDESTI ca lucrul respectiv, il faci mult mai bine. Cand constientizez ca acolo oamenii au preocupari “serioase” nu tampeniile care-mi ocupa mie creierii mici si obositi, schimb dezamagita postul.V-am spus ca exista un algoritm in alegerile mele deci, il urmez: trec pe RealitateaTv. O alta (adunatura) adunare .Un ton cu o octava mai jos, un subiect la fel de interesat dar, total diferit. Nivelul de trai al populatiei din Romania.Tocmai cand vroiam sa schimb postul, realizez durerea si compasiunea fata de saracia si nevoile poporului roman.Ma gandesc ca nu-mi strica un remember al vremurilor apuse ,ba mai mult ,ma ajuta sa constientiez si mai clar, cat de bine traim ,desi prea mari eforturi nu facem. Bucuria imi este repede spulberata; constat ca era victimizat tineretul actual si in general populatia care a votat orbeste pentru promisiuni desarte asa cum a procedat si in urma cu 5 ani cand, potentialul presedinte ne ura: Sa traiti bine!
Politica pentru mine, a fost si ramane o enigma. De la organizatia UTC in care erai aruncat datorita rezultatelor la invatatura( asa iti trebuia daca nu aveai alte preocupari mai serioase) nu am avut” onoarea “ , fie la ei acolo. Sunt un om de rand ,mediocru din multe puncte de vedere dar, ascultand atatea pareri despre nivelul de trai al acestui popor , traind in aceasta tara si avand si un cap propriu cu care pot sa gandesc si sa-mi fac propria parere ,nu pot sa nu
ma asez in fata calculatorului si sa asez pe caprarii, lipsurile si nevoile care ne-au facut sa traim atat de rau. Incep un fel de recensamant al lipsurilor: pe primul loc pun problema locuintei si incep cu satele. In satele romanesti fiecare familie are casa ei. Dimensiunea acesteia este stabilita dupa 2 criterii: snobismul si cheful de munca. Cei harnici au ridicat un casoi cu 6-7 camere pe care le-au gatit dupa ultimul “trend “si le-au pus la naftalina, ca intre timp au mai ridicat 2-3 “bucatarii de vara” si alte 2-3 fanare pe care le-au populat cu mic cu mare si si-au tras si 1-2 masini cum ii sta bine gospodarului. Cei cu mai putin (sau chiar de loc)chef de munca si-au tras 5-6 copii ,atat cat sa-si poata asigura bautura, tigarile si cafeau zilnice, abonamentul la “mobil”(ca n-o sa-mi spuneti ca exista familie de tarani fara macar un telefon mobil) si daca mai ramane ceva, 1-2 kg de cartofi sa potoleasca foamea celor care le-au adus banutii in casa ,motiv pentru care, merita sa fie “bine” hraniti. In batatura lor nici iarba nu creste si nu pentru ca ar fi batatorita de roboteala proprietarilor, ne mai prididind cu munca, ci o batatoresc mutandu-se de la umbra la soare sau cel mult cu drumurile facute de acasa la carciuma din sat si invers. In jurul lor n-ai sa vezi o pasare sau un razor de ceapa .Tot in jurul lor, hectare de pamant plin de maracini se odihnesc in asteptarea unor maini vrednice. O sa-mi spuneti ca agricultura nu este ajutata si incurajata de guvern. Va aprob dar, nu este un motiv ca in satele romanesti sa existe familii muritoare de foame. Orice familie ,cat de modest ar fi venitul ei, are posibilitatea sa-si creasca o pasare, sa-si puna zarzavatul necesar consumului si sa traiasca decent sau sa-si hraneasca copii al caror numar este stabilit prin liber consimtamant, ca slava Domnului avortul este liber iar pretul la indemana oricui.
Sa trecem la urbe :peste 80% proprietari de apartament ,as avea curajul sa fac pariu ca la 100 de familii nu exista mai mult de una fara “mobil”iar celelalte 99 au cel putin 2. Din 100 de familii 80 au masina. Din 80 de masini 70 sunt masini cu preturi de zeci de mii de euro. In market-uri indiferent de ora la care te duci, casele de marcat sunt deschise pana la ultima, iar cozile te fac sa-ti amintesti de vremurile de inainte de 89. Asezati-va pe trotuarul oricarei artere principale ale orasului in care locuiti si faceti asa cum am facut eu: cronometrati la cate minute trece un taxi cu placuta”ocupat” si veti constata ca nu trec mai putin de 2 taxiuri pe minut. Faceti un calcul cam cate persoane folosesc pe zi taxiul. Urmariti traficul sufocat de masini care ruleaza bara la bara si faceti un calcul cam cat se circula cu masina proprie. Mergeti pe terase sau in localuri si calculati cati tineri sunt la mese .Calculati cati din cei prezenti acolo fumeaza, cam cat fumeaza, ce pret au tigarile. Calculati numarul de studenti de la facultatile particulare sau numarul de studenti de la sectiile cu plata ale universitatilor de stat.Asezati-va intr-o statie de autobuz sau orice alt mijloc de transport in comun si studiati cu atentie, cate persoane au in picioare incaltari ieftine sau scalciate, haine ponosite sau de proasta calitate. Am fost de nenumarate ori in Germania, in mod special in Berlin. Peste 75% din populatie locuieste cu chirie, copii la 16 ani deja muncesc ca sa poata sa se intretina,majoritatea poarta blugi ponositi si tricouri labartate. Acolo am invatat ca daca pe strada intalnesti o tanara super eleganta ,fardata si cu lucruri scumpe ,este ori romanca, ori rusoaica, ori poloneza. Masina: micuta, ieftina, cu consum redus. Fumatori ?- rar intalnesti, este un lux pe care nu oricine si-l permite.Telefon mobil?- numai oamenii de afaceri sau oameni cu un venit peste mediu. Scolile particulare pentru cei mai multi sunt un vis pe care nu si-l
pot indeplini decat daca reusesc, cu munca si transpiratie, sa convinga o firma ca merita sa le plateasca o bursa.Terasele sunt populate in proportie de 80% de pensionari care beau o bere si-si deapana amintirile. Rar intalnesti o pereche de tineri care sa poposeasca acolo.As avea exemple sa umplu zeci de pagini. Ma opresc aici, nu inainte de a trage concluzia: ce fericita sunt. In ce tara bogata traiesc. Ce nivel de trai ridicat avem.Ce mila imi este de nemti, in ce tara saraca traiesc, ce nivel de trai scazut au.
Stiu ca voi primi multe injuraturi si huiduieli dar, asta nu schimba cu nimic realitatea. Stiu ca ironia mea va va scoate din sarite dar, traim mai bine ca oricand, muncim mai putin decat oricare alt popor, avem numai drepturi si pretentii, nu avem nici-o obligatie, suntem o tara de titrati( in mare parte analfabeti), lipsiti de respect fata de munca si valori, puturosi si milogi. Cand vom intelege ca nu avem dreptul sa cerem inainte de a da, ca in viata nu-i important ce diploma ai, ci cum fructifici ceea ce ai invatat(sau nu?). Ca valorile trebuiesc respectate. Ca munca nu este un moft, ci o obligatie.Ca o proprietate se obtine prin munca ,nu prin cersit cu ajutorul mass media. Ca nu este obligatoriu ca fiecare individ sa aiba o locuinta proprietate, ca exista si chiria si ca in orice tara din lume asta domina, nu proprietatea.Cand guvernantii vor intelege ca toata forta si priceperea lor trebuie sa se indrepte in primul rand spre tentarea si ajutarea taranului roman sa-si asigure hrana in primul rand din gospodarie si numai strictul necesar din market.Cand mass media va intelege ca rolul ei este in primul rand de educare a maselor. Cand va intelege ca rolul ei este nu sa faca politica si sa incurajeze lenea, cersitul si pretentiile , ci sa explice fara menajamente si cu responsabilitate, ca fiecare cetatean are obligatia sa participe la redresarea economiei, la mentinerea curateniei in urbe si la bunul mers al societatii. Ca nu exista venit fara munca si progres fara sacrificii. Am fost prea mult incurajati la lenevie si cersit. La pretentii fara obligatii.Am fost prea mult compatimiti ca victime ale guvernatilor. E timpul sa realizam ca traim mult prea bine, fata de cat de putin muncim. E timpul sa ne lamentam mai putin si sa punem mana pe treaba.
Si cand ma gandesc ca-mi propusesem sa trec la umor. Poate data viitoare. Astazi am avut proasta inspiratie sa dau drumul la tv. Pentru ca este prima si ultima data cand scriu pe aceasta tema, am sa spun tot ce am de spus si tot ceea ce gandesc de cate ori imi pierd timpul privind ceea ce se intampla cu cei carora le-am dat dreptul sa hotarasca ce este mai bine pentru noi, pentru copii nostri si pentru aceasta tara. Si pentru ca niciodata nu am vazut numai paiul din ochiul altuia, ci si barna din ochiul meu ,am sa-mi respect obiceiul si am sa-mi recunosc cinstit greselile si contributia la ceea ce se intampla:
1-Am votat in 2004 cu dl T Basescu dar nu pentru ca eram o mare iubitoare a lui dar, nu aveam alta varianta mai buna la momentul respectiv.
2-Am votat in 2009 cu acelasi dn T Basescu dar, nu pentru ca as fi dat pe dinafara de multumire, fata de cum si-a dus mandatul pana la capat dl presedinte, ci onor d-lui C Antonescu, pe care eram hotarata sa-l onorez cu votul meu, pana in seara confruntarii cu ceilalti 2 candidati ,seara in care la un moment dat am fost martora schimbului de zambete si semne cu ochiul ,pe care le facea cu dl CP Tariceanu care, cunoastem cu totii, indifferent ca recunoastem sau nu, ce hahalera de premier a fost.(Daca ma straduiam putin in fraza asta terminam tot ceea ce aveam de spus-lunga fraza, scrisa pe nerasuflate)
Ma simt mandra ca niciunul dintre parlamentarii care lipsiti de orice urma de bun simt si respect fata de noi, duce o lupta acerba pentru discreditarea guvernului(bun sau rau nu avem de unde sti) sacrificandu-ne si impingandu-ne spre saracie, numai pentru a-si atinge interesele meschine, nu se numara printre cei votati de mine. Sunt ingrozita insa cand aud parlamentari care justifica refuzul de a vota bugetul pentru ca primul ministru a avut “impertinenta” sa declare ca vineri vom avea buget si-l ameninta ca ii arata ei cine hotaraste, daca si cand, vom avea buget.Nu vreau sa mai continui ca restul stiti si aveti si voi urechi sa auziti si cap sa judecati si apoi nu vreau sa fiu banuita ca as simpatiza cu unul sau cu altul.
Adevarul este ca traim asa cum meritam pentru ca fiecare, are atat cat isi cere si asa cum o spuneam mai devreme trebuie sa intelegem ca numai de noi depinde totul: presedinte, parlament, guvern, saracie sau buna stare . Cand gospodina de la oras va intelege ca gunoiu se duce la ghena, bine ambalat si sortat, nu se arunca de la etaj pe balconul vecinului sau in rondul din fata blocului bombanind ofuscata ca nesimtitul de primar nu vine sa ridice gunoiul. Cand salariatul de la oras va intelege ca o data ajuns in somaj ,in loc sa iasa in strada amenintand guvernul ca nu are cu ce-si plati utilitatile si impozitul la apartamentul proprietate, trebuie sa se retraga la tara unde-si poate asigura hrana(poate si ceva in plus) din productie proprie pentru ca a fost reimproprietarit si pamantul respectiv sta neexploatat. Cand salariatul din sectorul privat va intelege ca trebuie sa aiba respect fata de cel care-i asigura locul de munca si are obligatia sa presteze munca de calitate si sa respecte strategia de lucru impusa de acesta .Cand gospodina de la tara va intelege ca din hambarul plin cu grau depozitat acolo de la an la an, numai in scopul de a hranii rozatoarele (pisici nu mai gasesti in gospodariile de la tara, le-au dus la oras si le-au parasit in fata restaurantelor si fast food-urilor pentru un trai mai bun) ar trebui sa-si prepare painea, nu sa o cumpere de la market-ul din colt.Cand va intelege ca zarzavaturile si le poate cultiva singura pe bucata de pamant din jurul casei , pamant pe care l-a “cultivat” cu gazon englezesc in mijlocul caruia si-a tras un cuptor dupa ultimul design in domeniu si nu va mai cumpara din productia “proaspat importata” de la turci, cand va intelege ca in cuptorul super dotat de care aminteam putin mai devreme ar trebui sa perpeleasca pui crescuti in propria ograda in loc sa-i cumpere din market ,atunci vom avea cu siguranta o viata mai buna .
Daca amintesc ca suntem tara cu cersetori multimilionari, cu maturatori de strada cu celulare la brau, cu cei mai multi proprietari de locuinte, cu cel mai mare procent de absolventi de studii superioare si cu cele mai luxoase masini, va intreb:
- in Romania se traieste rau sau bine?