NIGHT IN ...BLUES, NIGHT IN... MOZART

Daca in anii '70 umblam bezmetica, tarand trei copii dupa mine, chemata de dragostea pentru rock, in anii '80, cu aripile frante de cea mai grea lovitura data de viata, priveam de la distanta, evolutia unui tanar rebel si dinamic.
Umbland de la  o formatie la alta, parca negasindu-si locul, la sfarsitul anilor '90, inceputul lui 2000 se impune in Mike & Blue Spiritus.
Blue Spirit, Mike Godoroja & Blue Spirit, Double Fantasy, chitaristi, basisti, tobosari, pianisti, nume sonore, chiar si interpreti la muzicuta, au fost alaturi de Mike in aducerea rock-ului, blues-ului si jazz-ului pe locul care-l meritau in Romania.
Il urmaream de la distanta.
Timpul meu a trecut dar, in sangele fiilor mei, rock-ul, blues-ul, sunt parti componente si asta imi da o mandrie pe care deseori mi-am ascuns-o cu greu. E sangele meu!
Mai poate fi descrisa mandria si bucuria care ma stapanesc cand punandu-mi nepoteii de doar patru, respectiv trei anisori, in masina, prima fraza e "Buni pune rock"!?
Am intalnit multi ascultatori de rock, dar  putini sunt cei care m-au convins ca stiu ce exprima rock-ul, ce inseamna sa fii rock-er.
Vineri, impinsa de un impuls al unei inimi inca neimplinita, am pornit hotarata sa ascult cateva ore, live, muzica ce mi-a stapanit continuu sufletul. Am pornit sa-l vad in sfarsit pe Mike Godoroja si nu numai.
Patru ore Mike Godoroja si "intaiul misionar al muzicii Blues"- Attila Weinberger m-au teleportat in propria tinerete, dandu-mi privilegiul sa ascult si traiesc cu maxima intensitate muzica, ce-mi incarca cu energie, trupul vlaguit de timp. Patru ore am trait acolo unde sufletul meu inca nu primise loviturile vietii.
Asta seara,  tacuta si impacata, mi-am indreptat pasii spre Filarmonica.
Dumnezeule ce seara!
Mozart!, a cata oara? a cata interpretare?
Gabriel Croitoru, un magician al arcusului sub bagheta lui Horia Andreescu, magie curata!
Ati simtit vreodata ca sufletul vi se desprinde de trup si se inalta, atingand linistea, bucuria, fericirea, implinirea, iubirea, frumusetea?
Ca uitati sa respirati?
Ca plutiti intr-o mare de liniste si impacare?
NU?
NU!...nu, pentru ca nu ati ascultat inca Mozart intr-o noapte ploiosa. Un Mozart al lui Gabriel Croitoru si al viorii lui.
Un Mozart al Ochestrei de camera Virtuozii din Bucuresti
Un Mozart sub bagheta lui Horia Andreescu, micul dirijor MARE, un mucalit subtil si discret, inteligent si rafinat.

DE LA REBETIKO LA ...TANGO.

                             

VA PLACE TANGO?...asa suna intrebarea pusa de ANALIA SELIS in aceasta seara de joi, seara de Filarmonica.
In naratia actorului Adrian Ionescu, povestea tango-ului, scrisa in mahalalele, bordelurile si celor mai rau famate locuri din Bueno Saires, si cantecul argentiniencei, sunt purtata pe nemsimtite in amintirea tavernelor grecesti.
In secolul IX Argentina se europenizeaza. Conflictele barbatilor italieni, spanioli si sud-americani, schimba milonga cu tangoul.
Asa cum grecul in acorduri de buzuki, isi canta dorul, iubirea si suferinta  pe muzica rebetiko, in pasi de sirtaki, noii locuitori ai Bueno Saires-ului, in acorduri de bandeon, canta si danseaza melancolia, violenta si moartea, intr-un nou dans: TANGO.
Neagreat de "lumea buna" a Argentinei, respins de parizieni, in Germania interzis ofiterilor, condamnat de Papa Pius al X- lea, tango-ul este adus la "rangul" pe care il poarta astazi, de regina Maria care l-a acceptat la un bal dat in cinstea Marelui Duce Mihai al Rusiei.
Din acel moment istoria tongo-ului se schimba...din dansul vulgar, depravat si rusinos, se transforma in dansul plin de romantism, pasiune si rafinament. Daca regina Angliei i-a dat acest aer regal, Carlos Gardel l-a ridicat la rang de arta.
In aceasta seara Analia, alaturi de Razvan Suma (violancel), Juliano Santillan-Argentina (chitara) si actorul Adrian Ionescu,  mi-au hranit sufletul si incantat auzul cu unele dintre cele mai frumoase tango si tango-vals-uri pur argentiniene.
Am incheiat seara in culise, de unde voi pastra amintiri minunate.
Dupa o asemenea seara, nu poti sa nu te intrebi: ce ar fi viata fara muzica?

Hug goodbye

MEMORIES OVER TIME

 

Nu stiu daca am trecutul pe care il meritam,....
    Nu stiu daca voi avea viitorul pe care mi-l doresc.
    Soarele imi priveste peste umeri si umbra imi rataceste singura.
    Dincolo de ea incerc sa te zaresc.
    Chip neconturat in imagini difuze, alergi descompus in apusuri pustii....
    ...te astept sa rasari din iubiri tainuite,
    bland si retras intr-un suflet pustiu.
    Te zaresc, intind mana...te pierd.
    Esti naluca pustie, in visuri desarte
    Rascolind anotimpuri pierdute in timp
    Sting luminile!...e randul tau sa vii langa mine
    Cauta-ma in intunericul noptii,
    Repeta-mi minciunile primei iubiri
    Nu m-ai lasat sa te iubesc, ai fugit plictisit  si strain,
    Pentru ca nu vroiai sa fii iubit, vroiai doar sa iubesti.
    Inchid ochii si-mi imaginez, ca-mi dai din nou dragostea
    Pe care ai ingropat-o atat de adanc....
    Inchide ochii si imagineaza-ti,
    Ca-ti voi da din nou dragostea mea
    In intunericul ultimei nopti....

GOOD COMBINATION USEFUL

Muncim intens, finalul este aproape

Un bine meritat ospat

..yummi, yummi....

..bunatati, flori de camp, miros de fan cosit

  ....peisaje de poveste,                                  

                                                                                                                                                                                     

......din  nou acasa

si uuuuuuuf, maine....e luuuuni

PARAFA BUCLUCASA

As vrea sa pot numi ziua de azi, "zi memorabila" dar, "obisnuitul" ma obliga sa o numesc "o zi obsolut normala"
Timp de o ora am fost agresata sexualo-cerebral (f----a la cap) de o "tantita", fudula si mandra tare, de cei 16 ani de cariera in "statistica medicala"!!!???, pe care ii "poseda"...doar pentru ca timpul nu sta pe loc si despre care, a tinut sa-mi aminteasca, de cel putin zece ori
Pierduta in spatele unui birou pe care trona o "Craciunita" ale carei ramuri, ocupau nu numai biroul, ci si jumate din incapere, dovada ca nimic nu o deranjase de la sfanta sarbatoare si pana azi, mirabila faptura, incingand telefonul in convorbiri "informative", a facut eforturi vlaguitoare sa ma convinga, ca Directia de sanatate, fara prezenta si experienta ei, isi pierde existenta.
Transpirata de eforturile vocale, vointa de facere de bine si lipsa de antrenament, se frange brusc in scaun, in urma loviturii capitale.
Corespondenta domniei sale, de la Directia de sanatate Timisoara, a anuntat-o fara menajamente, straina de consecinte, ca problema ce capatase (in viziunea binefacatoarei mele), deja, dimensiuni de nedepasit, se rezolvase, fasaind ca o b----a, trasa discret si din care nu ramane de cat un miros puturos.
 Nu pot sa va parasesc, fara sa va povestesc in totalitate "nuvela".
In toata aceasta perioada de "zbucium carieristic", din cinci in cinci minute, "tantita" lua o pauza, pentru  a ma asigura, ca nu intra in atributiile domniei sale aceasta problema, dar o face numai pentru a " ma ajuta"= "iesi cu spaga"!, explicatie care inca nu a fost introdusa in Dictionarul Limbii Romane Moderne, dar bine cunoscuta de vorbitorii ei ...si nu numai.
Eu am plecat acasa, convinsa inca o data (a cata oara???), ca Romania nu poate fi salvata de cat daca Dumnezeu  il REINVENTEAZA pe inteleptul Moise si ni-l trimite ca dar ceresc.
 "Tantita" a ramas sa-si completeze anii de pensie sub ramurile de maslin...ma scuzati de craciunita, timp suficient sa inteleaga cum o banateanca,( ca si ardelenii inceti de felul lor) a putut sa-i sufle spaga de sub nas, ca un Speedy Gonzales.
Ce a ramas necunoscut pentru "pretioasa" salariata si sper sa nici nu aiba ocazia sa afle, este ca "spaga" respectiva nu ar fi primit-o oricum.
De la mine, ar fi primit , cel mult, un sfat prietenesc sa dea o sansa Directiei de Sanatate  si sa se duca acasa.
Craciunita ar fi crescut la fel de nestingherita, colegii de birou, pe care initial, i-am confundat cu niste cuiere, ar fi dormitat  la fel de linistiti, iar codurile de parafe ar fi fost distribuite cu aceleasi mici erori, ca si pana acum.

I SING IN THE SOUL....

      Imi ploua in strada, imi canta in suflet..respir in uleiuri si pensule unse.
      Zugravesc noi imagini...din "lacasuri" ascunse, sentimente confuze, retraite in fleshuri.
      Incropesc o poveste ce putea sa existe, un tablou ce abunda in culori violete, sentimente ascunse in unghere pustii.
      Sunt oameni ce mint, doar ca sa existe, sunt oameni ce fug de propriul suflet. Traiesc printre ei, ca intr-un pustiu. Alerg sa-i alint, iar ei ma ranesc, ma simt improscata de venin si noroi. Le plang neimplinirea, micimea si bluful. Ii las in trecut si le iert impostura.
      Privesc inainte, curcubeu inocent, ma imbie sa-i trec poarta deschisa. Trec dincolo, lasand totul in urma, vad noi orizonturi, scaldate-n lumini radiate de inimi deschise, senine, inundate de rasete si bucurie. Intind bratele reci, nesigure si tremurande ...spre brate puternice, ce ma vor cuprinde. Astept mangaierea, siguranta, iubirea...inlatura-mi frica, reda-mi siguranta. Am atata nevoie ca sa simt fericirea.
      Intoarce privirea, alege cararea, ce duce sprea mine, dreapta si neteda calea....Mergem mereu pe drumuri paralele, ce duc nicaieri, pierzandu-se-n intuneric...La tine-i busola, la mine lumina....