IN SLUJBA CREATORILOR DE ZAMBETE!

       

           Mai sunt cinci zile si voi intra pe cel mai important drum din viata mea. Daca va fi cel mai bun, sau cel mai rau, numai timpul ne va lamuri.
           Mai sunt cinci zile si voi incheia un proiect care mi-a adus multe satisfactii, dar si multa munca.
           Ma simt multumita ca am fost la inaltimea asteptarilor, ca nu am dezamagit oameni foarte dragi mie, ca am reusit sa aduc un pic de bucurie in sufletul unei echipe minunate, care face cinste stomatologiei din Romania. Unei echipe care face pentru Romania, ceea ce nu a reusit sa faca nici-o guvernare si nici-un presedinte.
         OAMENI tineri, instruiti, frumosi, responsabili, perfectionisti.
         OAMENI care au revolutionat stomatologia in Pitesti si nu numai.
         OAMENI care au reusit, pentru prima data, sa aduca numele Romaniei si performantele stomatologiei romanesti, in grila de programe a unuia dintre cele mai mari posturi de televiziune din Franta.
         OAMENI care isi uita interesele personale, familiile si prietenii si muncesc de dimineata pana in noapte tarziu, pentru a readuce zambetul pe chipurile oamenilor.
         Da, pentru ei "magicienii" creatori de chipuri cu zambete, am pus toata dragostea , priceperea si
indemanarea mea, sa le fac munca mai frumoasa.

Nu stiu daca am reusit in totalitate dar, stiu ca am facut-o cu multa daruire si fara rabat.
         Desi depuneam multa munca, uneori epuizanta, nu pot sa nu recunosc ca inchei cu oarecare regret, acest proiect.
         Am scris aceste randuri, pentru ca nu vreau sa ne despartim fara sa-mi cer iertare, ca nu am avut puterea sa le ascult rugamintea si sa continui proiectul. Sper sa nu-i fi dezamagit tocmai la final.
         Le doresc din inima sa ramana la fel de buni, de veseli si de daruiti muncii lor, ca si pana acum.
         Eu voi incepe un  nou proiect, un proiect care face parte din visele mele, de copil.
         Sper sa fiu sanatoasa si sa am  timp suficient.
         ARTA, ultimul vis,  caruia ii voi dedica tot tipul care mi-a mai ramas.
         Cred cu tarie ca prin munca si perseverenta, poti atinge performante...cu siguranta  nu ale unui profesionist, dar cu certitudine ale unui mare doritor.
         Ne vedem la "vernisaj"!
        

SUNT OM....

            Sunt om, pentru ca gresesc...
...sunt om, pentru ca am regrete...
    ...sunt om, pentru ca stiu sa iert...          

        ...sunt om, pentru ca stiu sa iubesc...
           ...sunt om, pentru ca stiu sa  sufar...
            ...sunt om, pentru ca de cate ori sunt speriata, imi ridic privirea catre cer si spun: Doamne!....
               ...sunt om, pentru ca ma simt mica si nepotincioasa, cand greutatile ma coplesesc...
                  ...sunt om, pentru ca stiu sa daruiesc din putinul meu...
                     ...sunt om, pentru ca stiu sa-mi plec urechea la suferinta semenilor mei...
                        ...sunt om, pentru ca nu am invatat sa traiesc singura...
...sunt om pentru ca imi place sa rad,...sunt om pentru ca imi place sa plang,...sunt om pentru ca imi place sa cant,...sunt om pentru ca imi place sa dansez...sunt om pentru ca imi place sa alerg in ploaie, ...sunt om pentru ca imi place sa ma scald in razele soarelui...sunt om pentru ca imi place sa ma imbat cu

mirosul florilor,...sunt om pentru ca imi place sa adulmec iubirea,..sunt om pentru ca imi place sa traiesc cu nesat...
...Sunt om,... sunt om pentru ca nu stiu sa fiu altceva.

REVELIONUL SUFLETULUI MEU!

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         Va asteptati probabil sa spun : Wow!..cel mai frumos Revelion din viata mea, bla, bla..bla, bla.

Exista un moment in viata, cand vrei ...altceva. Exista un moment in care vrei sa afli cine esti?..ce reprezinti pentru cei din jur?.. ce evolutie ai avut?.. cum esti evaluat?
        Ca femeie esti evaluata in etape.
        In prima etapa, desi esti educata sa te instruiesti, sa te cultivi, sa asimilezi, constati ca din multimea de barbati ce roiesc in jurul tau, nimeni nu este interesat de "Utopia" lui Thomas Morus, sau de revolta ta ca Feuerbach considera ca religia crestina instraineaza omul de el insusi, sau care este fundamentul teoriei lui Kant cand afirma ca "intuitia fara concept e oarba, iar conceptul fara intuitie e vid".
        Dezamagita si oarecum debusolata, constati ca dimensiunea fustei, forma piciorului si firma pantofului, sunt cheia succesului si nicidecum vraful de carti citite in nopti tarzii...
        In cea de a doua etapa, esti responsabila, matura, dornica sa construiesti. Sa construiesti o baza solida caminului tau, o educatie solida copiilor tai. Stii exact spre ce te indrepti, unde vrei sa ajungi.
        Esti prea serioasa, prea matura, prea canalizata.
        Devii obositoare, cicalitoare, neinteresanta. Nu esti carierista, esti familista...
        Esti contestata, uitata, parasita. Ai luat startul, stii clar unde se termina pista. Nu vrei sa abandonezi cursa. Ai ramas singura in cursa, tragi din greu. Timpul, efortul isi spun cuvantul....sapa, sapa adanc. Pe chipul tau, in inima ta, in sufletul tau...
        Te instrainezi , te izolezi...iti traiesti frustrarile...inevitabilul se produce...
        A treia etapa este "revelatia". Descoperi ca inca "existi", ca inca esti femeie, ca inca nu a murit copilul din tine. Descoperi tot ceea ce ai construit , descoperi tot ceea ce ai creat...
        Redescoperi iubirea, redescoperi viata, redescoperi utilitatea existentei tale.
        Esti redescoperita!...esti iubita asa cum esti: cu ridurile tale, cu parul tau carunt, cu trecutul tau...Esti iubita pentru ca te reflecti in tot ceea ce este in jurul tau.
        Esti iubita, nu pentru ca l-ai citit pe Noica, nu pentru forma piciorului, nu pentru firma pantofului.
        Esti iubita pentru trecutul tau ce te instraina ca prezent. Esti iubita pentru ceea ce ai fost urata. Esti iubita pentru startul tau bun, pentru drumul ales, pentru ca nu ai parasit cursa, pentru ca nu ai trisat...
        Esti iubita pentru ca ai invatat din nou sa razi, pentru ca ai invatat din nou sa te bucuri, pentru ca ai invatat din nou sa te joci.
        Esti iubita pentru ca esti din nou "frumoasa".
        Esti "frumoasa" pentru ca nu ti-ai omorat trecutul,...esti "frumoasa" pentru ca iubesti,...esti "frumoasa" pentru ca nu ai trisat,... esti "frumoasa" pentru drumul tau drept si sufletul curat.
        .....asa cum spuneam, poate nu a fost cel mai frumos Revelion, sau poate a fost...nu stiu sa va spun...
       ....ce stiu sa va spun, este ca a fost un REVELION AL SUFLETULUI MEU!-m-am simtit dorita, iubita, apreciata, ocrotita.
       

POLICE, NEVER SLEEPS...POLICE, TO WATCH !

              








           

Ati crezut ca Politia Romana, nu va mai poate surprinde cu nimic?...nuuuuuuu??...eu asa am crezut!... pana in aceasta dupaamiaza.
               Ca orice om gospodar si grijuliu fata de bunurile lui, hotarasc  sa merg sa-mi spal masinica, sa arate proaspata si frumoasa, ca anul ce abia incepu.
               Dupa nici trei secunde de cugetare, iau "inspirata" decizie: spalatoria din parcarea de la Real! Cat baietii isi fac treaba, imi zic eu, imi refac provizia de fructe, ca tot a scazut aproape de 0 si altceva, va jur ca nu pot ingurgita, nici macar cu gandul, si asta nu ca m-as fi imbuibat cu traditionalele bucate, care nici macar nu au existat in frigiderul meu, ci pentrca ficatul meu, a fost chinuit de mirosuri ce ieseau navalnic din bucatariile vecinilor, amestecandu-se in "arome" care se strecurau, care mai de care, prin toate crapaturile apartamentului, punanda-ma la zid, cu ficat, cu fiere cu tot.
               Pornesc in tromba mandra de spiritul meu organizatoric: impusc doi iepuri dintr-o singura lovitura!
               Inmanez cheile unui vajnic flacau care ma incredinteaza ca voi fi foarte multumita, deoarece se va ocupa "personal" de masina mea, dar nu fara sa raman chinuita de intrebarea: cine o fi "personalitatea" care ma "onoreaza"????!!! Dau sa plec, dar nu inainte de a-l mai masura o data din cap pana in picioare. Ba mai mult, in timp ce faceam stanga imprejur, am mai tras o ocheada si catre colegul "personalitatii" care smotruia alaturi o alta masina, in ideea ca poate inteleg de ce eram privilegiata. Neobservand vreo diferenta (de cat de inaltime), ridic confuza din umeri si plec in drumul meu.
               Imi fac cumparaturile cu incetinitorul, mai intru pe la raioane care nu aveau nici-o legatura cu intentiile mele, totul pentru a lasa suficient timp "personalitatii" sa-si faca treaba cum promisese, nu de alta dar, nu vroiam sa-mi reproseze ca l-am sabotat cu o graba nejustificata.
               Cand am considerat ca timpul era mai mult de cat suficient, am pornit nerabdatoare sa-mi recuperez masina si sa ma intorc la "cuibusorul "meu cald.
               Cand ies din market, ce sa vezi?...masina mea singura in fata spalatoriei ce se ascundea intr-un intuneric de-l taiai cu cutitul. Inghet la ideea ca "superman"-ul  o fi descoperit o noua metoda de spalare a masinilor, mult mai rapida si cele 35 de minute cat lipsisem,  l-or fi adus intr-o asemenea stare de plictis incat s-a hotarat sa ma pedepseasca, lasandu-mi masina orfana. Grabesc pasul naucita de intrebari care mai de care: ce zi este azi?..de ce au program asa scurt?-(era ora 16.30!)...de ce nu m-a avertizat ca e finalul programului?...etc...
               Ca orice om aflat in fata unei astfel de situatii, ma indrept spre cuseta-birou, sa vad daca este afisat un program, sau un bilet prin care sunt pusa la curent cu "actiunea".
               Nu reusesc sa ajung la destinatie ca din intuneric se desprinde silueta personajului. Imi arunca un zambet larg si-mi intinde  galant cheile si cu mana inca intinsa, in asteptarea onorariului, imi graieste suav:
              - Douasutedemii. Cred ca veti fi foarte multumita...aveati o pata de ceva, pe mocheta din portbagaj, pe care am scos-o cu o solutie speciala.
              -Daaa? ma surprinde!...nu obsevasem. Daca observam, va  rugam sa va ocupati in mod special...oricum va multu...
              -Aaaaa, nici nu aveati cum ...sa va arat, era asa intr-un colt si avea cam doi cm.
              -Lasati, daca tot ati "dovedit"-o, ce sa-mi mai aratati?...vreau sa arunc o privire la exterior...stiti nu vreau sa ramana pe sub aripi.... cuvintele imi ingheata in gura si privirea imi ramane pironita pe coltul barei din spate...o pata neagra, sub forma unui dreptunghi de 15/8. Ce-i asta?
             -Aaa, nu-i nimic, cred ca aveti vopseaua proasta, am dat cu spuma si cand am pus jetul, a inceput sa sara vopseaua si nici nu am mai continuat cu jetul, ca sa nu se ia dupa  toata masina. Am aruncat apa cu galeata ca sa o clatesc...dupa cum vedeti, nici nu am sters-o , sa nu se ia toata vopseaua. Cred ca aveti vopseaua foarte veche!-imi explica tanarul nonsalant si linistitor.
             -Domnule, iti arde de glume, sau ma crezi senila? ca blonda vezi bine ca nu sunt.
              Convinsa fiind ca a folosit cine stie ce solutie neverificata incerc sa-i explic ca trebuie facut ceva sa pot dovedi inspectorului de la asigurari ce s-a intamplat. Hotarasc sa sunt la 112, sa-mi trimita echipajul de urgenta pentru constatare, sa-mi dea dovada.
              In timpul in care formam 112, "superman"-ul sare in masina proprie si cu un scartait de roti se pierde in noapte.
              Informez politia despre tot , inclusiv despre fuga eroului si cer echipaj de urgenta pentru constatare. Domnul de la celalalt capat al firului, ma asigura ca nu e cazul sa mai deranjeze echipajul ca in drumul meu spre casa, se afla sectia de politie .Intru le povestesc ce si cum si treaba e simpla.
              Incer sa-i explic ca eu nu am descoperit spalatoria care sa dea bon pentru spalatul masinilor, ca daca plec:- nu mai pot dovedi cum s-au petrecut lucrurile, ca daca vine echipajul:- vede ca programul era pana la orele 20, ca masina este inca uda...etc.
              Domnul imi explica calm si impaciuitor sa merg linistita ca nici nu poate fi vorba de asa ceva...reclamatia mea este inregistrata deja si nu exista probleme.
              Plec spre casa, ma abat pe la sectia de politie, ma adresez ofiterului de politie, facandu-i un mic istoric al intamplarii...nu eram convinsa ca ma si intelege deoarece, era extrem de prins cu un joc pe calculator. In  schimb, am fost auzita si inteleasa foarte bine, de un  alt domn politist, dintr-un birou alaturat, care si-a facut imediat aparitia, dornic sa ma ajute dar, imediat este apostrofat de ofiterul de serviciu:
             -Unde te duci baaa,  ce sa faci tu?...Nu intra in atributiile noastre, doamna!Va duceti la OPC, aia le da o amenda, dumneavoastra ii dati in judecata si va "plateste" dauna. Simplu!
             -Domnul politist, nu m-ati inteles. Eu nu vreau sa dau pe nimeni in judecata. Astea sunt chestii de durata, termene, balamuc...eu am masina asigurata! De asta platesc asigurare, sa nu fiu pusa in situatia sa merg prin tribunale...Eu vreau doar o constatare ca sa pot merge la asigurari...altfel nu pot dovedi dauna...am sunat la 112 si domnul de acolo m-a asigurat ca dv sunteti in masura sa faceti constatarea.
            Intre timp, domnul care se oferise sa faca constatarea, s-a retras rusinat; in schimb au aparut inca doi domni, tot politisti, hotarati sa rezolve cauza, pentru ca deja, ofiterul de serviciu plictisit de insistentele mele si-a reluat jocul pe calculator, devenind absent total la ceea ce incercam eu sa explic...
           -Ia doamna, unde este masina? mi se adreseaza unul dintre cei doi.
           -Chiar aici in fata politiei, zic.
           -Hai s-o vedem.
            Plec, multumita ca in sfarsit reusesc sa obtin o amarata de dovada.
            Le indic masina. Se uita dumnealor si concluzioneaza :
           -Doamna cred ca ati avut masina lovita si ati vopsit-o si la spalat s-a luat.
           -Domnul politist, treaba nu sta de loc asa dar, nu conteaza, scrieti dv ce credeti. Eu vreau dovada, ca sa pot sa o repar cu asigurarea, ca de aceea m-am asigurat.
           -Aaaa, eu nu am voie sa ma "pronunt", eu doar am presupus.
           -Domnul politist, eu vreau doar dovada, nimic mai mult.
           -Doamna eu cred ca ati lovit-o si nu ati stiut..
           -Domnul politist, nu vedeti ca vopseaua se cojeste?...nu este lovitura, nu este infundata, nu este zgariata...se cojeste...s-a umflat si se cojeste...se vede ca e atacata de o substanta, dar nu asta este important...ati spus ca nu aveti dreptul sa va "pronuntati"...doar sa "constatati"...sa-mi dati dovada...
           -Nu intra in atributia noastra....dar nu e vina spalatoriei....
           -Domnul politist...va pun o intrebare al carei raspuns ma framanta pe mine.Nu de alta dar, vad ca sunteti sigur ca eu am lovit masina .Stiu ca politia are criterii solide dupa care stabileste cine este vinovatul. De ce a fugit  respectivul cand am sunat la 112 ?
           -Noi nu avem voie sa ne "pronuntam" doamna, noi "constatam"...
           -Deci?....
           -Nu intra in atributiile noaste sa va dam dovada.
           Le-am multumit pentru "pretiosul ajutor" si m-am intors la spalatorie. Am sunat din nou la 112 si am incercat sa-i explic domnului  de la celalalt capat al firului, ca m-am intors deoarece domnii de la sectia respectiva, nu sunt avizati sa "constate" si il rog sa trimita echipajul de urgenta...
           Am fost siderata!..domnul de la celalat capat al firului imi spune ca a vorbit deja cu "baietii" de la sectia de politie si ca i-au spus ca masina este LOVITA ???!!!
           -Domnule politist, trec peste fapt ca m-au asigurat ca nu au dreptul sa se "pronunte",...trec peste faptul ca orice neavizat vede ca vopseaua se cojeste,...nu este lovitura...Eu nu caut un vinovat...eu vreau o amarata de dovada, care imi este necesara la asigurari. Atat! Eu vreau sa-mi trimiteti echipajul de urgenta, sa faca constatarea, sa-mi dea dovada, cu ceea ce "constata" dumnealor. Nu conteaza poate sa scrie orice...sunt asigurata ...e dreptul meu...sunt obligati sa mi-o repare. Atat!
           -Imi pare rau doamna, nu mai pot sa va ajut..deja nu mai sunteti considerata o URGENTA pentru ca deja ati fost la sectie. Mergeti la OPC . Intra in atributiile lor, nu ale noastre. Noi nu avem voie sa ne "pronuntam", noi doar "constatam". Buna seara!

           -..........?????!!!!!

CONCLUZII:
           Nu riscati sa spalati masina la spalatoria din parcarea de la Real, in ideea  de a CASTIGA timp. Riscati sa PIERDETI... masina.
           Nu subestimati Politia Romana. Are resurse inepuizabile in a-si dovedi INEFICIENTA.
           Nu va adresati niciodata politiei cand sunteti NEVINOVAT, veti deveni automat VINOVAT. Adresati-va NUMAI daca sunteti VINOVAT, veti fi exonerat de ORICE VINA!

O ZI DE CRACIUN APROAPE PERFECTA!

Bunicul s-a intalnit cu Mosul, care i-a dat daruri pentru nepotii cuminti, iar el(bunicul), a rugat-o pe bunica, sa le duca la nepotei.

Dupa o infruptare cu bucate delicioase, doua povesti citite de bunica si un masaj cu "cip -cip"(specialitatea bunitei) am tras un somnic, cuibariti in jurul bunitei, careeee...ne-a urmat exemplul.


Eeeeeeeeeeei, dar mosul stia bine ca si bunica a impodobit un brad maaaaaare si frumos, pentru nepoteii ei dragi, si  a trecut si pe la ea sa ne lase daruri.

Am mers, asadar, la bunica sa vedem ...ce se afla sub poooooooooom....





Am facut poze....






...am lipit abtibilduri...

...ne-am jucat...

...am pregatit un tort, cu doua lumanari, pentru bunica...












..inca o poza, sa ne amintim cum a fost la bunica......









.....si Craciunul ar fi fost PERFECT daca erau si unchiul Traian si matusa Mihaela...
....dar povestea nu s-a terminat aiiiici....pentru caaaa,.. matusa Mihaela si unchiul Traian, au stiut ce lipseste ca bunica sa aiba un Craciun aproape PERFECT, asa caaaa...au intrat pe messinger, au pornit camera web si au pregatit impreuna cu bunica, o masa cu tot felul de bunatati care mai de care mai frumos aranjate.
Au primit musafiri si au mancat, au baut si au povestit impreuna cu bunica pana la incheierea zilei de Craciun.
...si asa s-a incheiat povestea unui Craciun aproape PERFECT!

TO WAIT FOR SANTA...

                   



                             

    E sfanta noapte de Craciun!
 

Am decorat casuta.

Am  impodobit bradutul, am impachetat  darurile, am fiert sarmalele,  am facut carnatii, am primit colindatori cu fursecuri, placinte si vin fiert.
     Miros de cuisoare, scortisoara si mere verzi.
     Am cei mai grozavi copii, cei mai frumosi nepoti.
     Sunt sanatoasa si puternica.
     Iubesc si sunt iubita.
     Sunt inconjurata de oameni frumosi.
To wait for Santa!...Merry Cristmas!

BILANT DE SFARSIT DE AN...

   
Sunt racita!...tusesc, imi curge nasul, ma doare capul. Ce pot sa fac?..iau pastile, bolesc in pat, incing calculatorul...iar iau pastile, iar bolesc, iar incing calculatorul...
    12 decembrie...s-a mai dus un an...fara sa vreau incep sa fac bilantul...Un an bun: m-am regasit pe mine, mi-am selectat prietenii, mi-am stabilit prioritatile,...mi-am verificat potentialul...
    Am fost buna, generoasa, dreapta, iertatoare...ajutatoare. Mi-am purificat sufletul, nu urasc, nu dusmanesc, nu invidiez. Iubesc pe toata lumea, prieteni si dusmani la un loc. Am atins performante pe care nici eu nu credeam ca le voi atinge.
    2014, un nou an, o noua viata...acum ca am reusit sa golesc camara de tot ceea ce mi-a oferit trecutul, sunt gata sa o umplu din nou. De data aceasta numai cu lucruri frumoase...
    In viata mea nu mai pot intra de cat oameni FRUMOSI, oameni DREPTI, oameni INALTI...
    Stiu veti spune: e un paradox. Nu, nu este nici-un paradox...Este intelepciune.
    Nu mai vreau prieteni!...asa ceva nu exista. Cei mai mari dusmani ai mei s-au dovedit a fi cei pe care ii credeam prieteni. Mi-am deschis sufletul in fata lor, i-am ajutat la nevoie, le-am trait suferintele, le-am trait necazurile, i-am iubit, am crezut in ei...
   ....fara exceptie: m-au barfit, m-au invidiat, m-au tradat. Mi-au adus tristete si suferinta. Nu-i urasc, nu-i judec...nu am dreptul sa-i schimb...trebuie sa ma schimb pe mine....pe ei ? doar ii evit.
   Vrei suferinta si tradare, fa-ti prieteni, ajuta oameni. Eu nu mai vreau suferinta!
   Un nou an, o noua Silvia!...si mai tenace, si mai generoasa, si mai iubitoare, dar fara prieteni...
   In afara de caminele de copii si de azile, nicaieri sub soare nu exista oameni care merita atentie. Doar speculanti!
   Multumesc Divinitatii ca m-a tinut treaza...nu am invatat nimic de la "prieteni". Am ramas EU: buna, dreapta, iubitoare, iertatoare.
   Le sunt totusi recunoscatoare ("prietenilor") ca m-au ajutat sa devin inteleapta.
   Pentru noul an le doresc tot binele din lume si sa ma uite pentru totdeauna. Fara ei viata mea este mai frumoasa, mai curata. De buget, nu mai vorbesc!